.jpg)
Azi noapte am avut un cosmar.Cred ca a fost unul din cele mai urate pe care le poate avea un om.Un om care a invatat sa iubeasca si sa tina la alte persoane chiar mai mult decat la el insusi.O porunca spune:,,Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!".Poate pe mine nu ma iubesc chiar atat de mult,insa am fost pedepsita sa pun repede la suflet,iar daca ma atasez de un baiat,sa mi se intample chiar sa nu mi-l mai pot scoate din minte...niciodata.
Am avut acest vis,in care aparea acest baiat.Treceam cu bicicleta pe langa el,fara a-l saluta si fara a-l privi macar,desi aveam o dorinta arzatoare sa o fac.Acasa aflu ca acesta..murise.Nu pot descrie acel sentiment care m-a cuprins in acel moment.Iar gandul ca nici nu-i vazusem ochii mi-a provocat si mai multa tristete.Se spune ca daca visezi ca plangi,e semn de bucurie.Cine stie...poate il voi revedea curand.Insa un lucru stiu sigur.Daca s-ar fi intamplat in realitate nu stiu cum as fi reactionat.Si mai stiu ca se poate muri si din prea multa iubire.Si desi tu esti viu in timp ce persoana la care tii nu mai e,o parte din tine se stinge odata cu cel drag.
